Transport persoane si colete Lipova Austria si Germania

Lipova (în maghiară Lippa, în germană Lippa) este un oraș în județul Arad, Banat, România, format din localitățile componente Lipova (reședința), Radna și Șoimoș(aflate pe malul Crișanei)

Prima atestare documentară a orașului Lipova datează din anul 1314 sub denumirea de Lipva. În anul 1324 așezarea este menționată sub denumirea de castellanus de Lypua, topic ce reflectă caracterul fortificat al așezării de la acea vreme.

Orașul este situat pe ambele maluri ale râului Mureș, la intrarea acestuia în Câmpia Aradului, la poalele Munților Zarandului, în zona de contact a acestora cu Dealurile Lipovei. Distanța față de municipiul Arad este de 34 km, situat la vest. Lipova este la o distanță egală de extremitatea vestică a județului Arad (Nădlacul) și cea orientală (Zamul).

În perimetrul Lipovei de astăzi a existat Cetatea Șoimoș, care a fost clădită în timpul domniei regelui maghiar Béla al IV-lea (1235-1270). Prima mențiune documentară a fortificației datează din anul 1245, când regele dădea ordin să fie refăcută cetatea distrusă de invazia tătarădin 1241. Cetatea Șoimoș a început să se ruineze după mijlocul secolului al XVI-lea, împreună cu majoritatea construcțiilor medievale interioare, din care, în mod sigur, biserica parohială și mănăstirea dedicată Sf. Ludovic de Toulouse (vezi en:Louis of Toulouse, fr:Louis d’Anjou), unchiul regelui Carol Robert de Anjou.

Pe teritoriul Lipovei au fost descoperite urme ale unor vechi așezări neolitice, dacice și romane, care dovedesc prezența unei așezări mai timpurii.

În 1315 așezarea apare consemnată cu numele de Lipva, iar în 1440 este declarată oraș liber. Cetatea a fost în secolul al XV-lea proprietate a Huniazilor.

Fiind amplasată pe râul Mureș, deci în nordul Banatului, Lipova a fost disputată de habsburgi și de otomani. Între 1552–1595 și 1613–1718, Lipova a fost stăpânită de turci (cu întreruperi). În urma semnării Păcii de la Passarowitz în 1718, orașul a revenit definitiv în mâna habsburgilor. Totuși, Lipova este una dintre puținele localități stăpânite de turci în care s-au mai păstrat urme ale acestora, una dintre construcțiile reprezentative fiind Bazarul Turcesc.

În 1918 deputații Banatului în frunte cu Sever Bocu au proclamat unirea Banatului cu România (frontiera cu Serbia a fost trasată de comisia condusă de geograful francez Emmanuel de Martonne, care a trasat și frontiera româno-ungară). Dar în 1919, armata ungară bolșevică a lui Béla Kun a încercat să recucerească regiunea, dar a fost respinsă de armata româno-franceză condusă de generalii Prezan și Berthelot. Alte lupte au mai avut loc în zonă în septembrie 1944 între armata germană și cea română.